Aud de mult ori si din partea multora chestii de genul "religia a ucis mai multi oameni decat oricare razboi purtat vreodata in istoria omenirii". Ca este adevarat sau nu (nu am stat niciodata sa studiez cifrele), un lucru este cert: religia, ca si ideologie, a ucis multi oameni, indiferent care a fost ea: crestinism, islam, protestanti, etc. Eu sunt botezat si crescut in religia Romano Catolica. S-ar putea spune ca apartin unei confesiuni teologice care, in numele Divinitatii, a comis printre cele mai mari atrocitati din istorie...ca religia mea apara preoti pedofili, ca religia mea a fost dintotdeuna o bariera in calea progresului stiintei. Desi cele spuse anterior constituie un adevar dovedit de istorie, eu ca individ, nu am fost nicidata un sustinator aprig al religiei mele dar nici nu am regretat niciodata apartenetnta mea la aceasta confesiune. Din punctul meu de vedere, religia nu este decat o incercare de a interpreta modul in care se manifesta credinta intr-o fiinta suprema...din punctul meu de vedere, credinta este adevaratul motiv pentru care un individ sau o comunitate simte nevoia sa inalte un lacas de cult (in orice forma)...credinta sau nevoia de a crede in ceva ce exista dincolo de moarte. In ziua de zi este din ce in ce mai dificil sa crezi in asa ceva, mai ales ca stiinta a ajuns sa explice majoritatea fenomenelor inexplicabile in urma cu ceva ani. Aici nu ma refer la termenul de credinta asa cum este inteles el azi de majoritatea oamenilor de rand...ma refer la nevoia pe care o simte un individ sa creada in spiritualitate...la fel cum e nevoia de arta in toate formele ei, de exemplu. E o nevoie pe care nu o poti justifica, nu poti explica de ce simti uneori nevoia sa privesti un Rembrandt, sa asculti un Queen, ACDC, Mozart, sa citesti un roman, o nuvela, o poezie...nici nu e nevoie pentru ca e doar a ta...iti apartine, te-ai nascut cu ea, ai hranit-o de-a lungul vietii si nu ti-o poate lua nimeni. Simplul fapt ca apartii unei religii nu poate rezuma credinta pe care o simti...e doar o forma de a categoriza, de a diferentia manifestarile diferite ale credintei. Un crestin nu e cu nimic mai bun sau mai rau decat un evreu, musulman, budist, ateu, etc.
Totul se rezuma la natura individului.
Acu ceva ani discutam cu un musulman, om de rand, ca si mine, despre noi, crestinii, si ei, muslumanii. Si mi-a zis intr-un final ca, daca fiecare si-ar respecta legile religiei lor, n-ar mai fi fost razboaiele de acum. Cumva are sens, daca crestinul ar fi intors si celalalt obraz, musulmanul n-ar fi fost nevoit sa-i scoata dintele. Cam pueril, dar poate la asta se reduce totul, daca te-ai nascut sub o religie si te recunosti ca apartinator, atunci urmeaza-i regulile.
RăspundețiȘtergere